Huang Po – Învățătura Zen Fundamentală

Rinzai Zen

Huang Po – transmisia învățăturii lui Buddha “de la Minte la Minte”.

Se spune că Buddha și-a expus învățăturile în funcție de capacitațile intelectuale ale diferiților săi discipoli sau ale auditorilor care participau ocazional la predicile sale. Dintre toți, însă, numai Kashyapa i-a înțeles cu adevărat doctrina, și de aceea Buddha i-a încredințat doar lui – în mod mistic, “de la Minte la Minte” – învățătura cea mai profundă. Kashyapa, la rândul său, i-a transmis mistic doctrina lui Ananda, care a devenit al doilea în linia celor douazeci și opt de patriarhi indieni. Ultimul dintre aceștia, Bodhidharma, a părăsit India (în secolul al VI-lea) mergând în China pentru a propovădui adevărul de credință. Aici el a dat naștere unei noi linii de transmisie care a luat sfârșit (ca transmisie de la Minte la Minte) odată cu Hui Neng, al șaselea patriarh chinez. După moartea lui Hui Neng au apărut mai multe școli, dar singura care a supraviețuit până în zilele noastre, păstrând nealterată învățătura fundamentală a întemeietorului buddhismului, a fost Școala Iluminării Spontane.

Ca adept al acestei școli, Huang Po, prin opera pe care a lăsat-o și prin neobosita muncă de clarificare doctrinară pe care a dus-o, s-a dovedit a fi unul din spiritele cele mai strălucite ale veacului său, influențând profund dezvoltarea ulterioară a Zen-ului autentic. El este de fapt adevăratul fondator al școlilor Rinzai și Obaku. Huang Po (?-850) a fost discipolul lui Hui Hai (Hyakujo) și maestrul lui Lin Chi (Rinzai).

Singura lucrare pe care a lăsat-o, intitulată Huang Po Ch’uan Hsin Fa Yao, degajă subtilitatea unui dicurs asupra inexprimabilului și amprenta unei învățături cu o infinitate de semnificații.

Maestrul Dogen a spus despre el: “Huang Po a fost succesorul lui Hui Hai dar și-a depășit atât maestrul cât și pe toți ceilalți descendenți ai acestuia. Învățătura lui este transmisia autentică a tuturor Buddhașilor și Patriarhilor și este numită ‘Tezaurul Ochiului Adevăratei Legi’. El a fost de neegalat în epoca sa și singurul care a realizat esența adevăratei dharma”.

Prețuind numai metoda intuitivă a Supremului Vehicul, ce nu poate fi comunicată prin cuvinte, Maestrul Huang Po nu a predat nimic altceva decât doctrina Minții Universale (în chineză shin sau hsin înseamnă deopotrivă minte, gândire și adeseori idee, spirit etc. D.T. Suzuki arată că termenul este folosit cu valoare echivalentă pentru “inimă” și “centru al ființei”. Francois Cheng îl traduce prin “esență divină”).

Foto © Ovidiu Roman | ProFX – Cluj-Napoca, 2013

“Toți iluminații (Buddha) și toate ființele simțitoare nu sunt nimic altceva decât Mintea Universală, în afara căreia nu există nimic.

Această minte este fără început, e ne-născută și indestructibilă. Nu e verde și nu e galbenă, nu are nici formă nici aparență. Nu aparține categoriilor de existență sau non-existență, nici nu poate fi gândită în termeni de ceva nou sau ceva străvechi. Nu e ceva lung și nu e ceva scurt, mare sau mic, căci depășește toate limitele, toate măsurile, toate numele, toate urmele sau dovezile, toate comparațiile.

Este ceea ce vezi chiar acum în fața ta.

De cauți cumva să chibzuiești asupra ei, de îndată ai și căzut pe alături, în eroare. Ea este precum vidul fără hotar, ce nu poate fi nici închipuit și nici măsurat. Doar Mintea Universală este Buddha, și nu există nicio deosebire între Buddha și ființele simțitoare, decât aceea că ființele simțitoare se atașează de forme și astfel caută în exterior starea de Buddha.

Tocmai pentru că o caută, ele o pierd, căci prin căutarea aceasta, starea de Buddha e folosită pentru a căuta starea de Buddha și mintea e folosită pentru a percepe mintea. Chiar dacă se vor strădui din răsputeri vreme de eoni, tot nu vor fi în stare să o atingă. Ele nu știu că, dacă pun capăt gîndirii conceptuale și dau uitării neliniștea ce le-a cuprins, Buddha va apărea de la sine înaintea lor, căci Mintea aceasta e Buddha și Buddha e tot ceea ce există. Mintea aceasta nu este întru nimic mai neînsemnată atunci când se manifestă în ființele obișnuite și întru nimic mai măreață atunci când se manifestă în ființele iluminate”.
– Huang Po

Pentru a-l înțelege pe Huang Po trebuie să avem în vedere că termenii folosiți de el nu se referă la echivalentul lor tradus în engleză sau română. Astfel, Mintea universală, în chineză shin sau hsin, nu este echivalentul minții așa cum este înțeleasă și definită de psihologie, nu se referă la mintea umană. Se referă la Realitatea Transcendentă simțurilor și minții, la natura intrinsecă a realității, imperceptibilă și indescriptibilă. Mintea Universală este un termen arbitrar ales de Hung Po (și alții din tradiția zen de dinaintea lui) pentru a desemna acel ceva care nu poate fi descris prin cuvinte.

Această Minte Universală, substanța sau spiritul tuturor lucrurilor și ființelor, natura realității, impregnează tot și devine toate. De aceea spune Huang Po că “toți iluminații (Buddha) și toate ființele simțitoare nu sunt nimic altceva decât Mintea Universală, în afara căreia nu există nimic” și “este ceea ce vezi chiar acum în fața ta”. Vederea, cel ce vede și ceea ce vede au aceeași natură sau substanță, astfel că a le separa în subiect și obiect, a le descrie în cuvinte ori a gândi despre ele înseamnă a cădea în eroare: “de cauți cumva să chibzuiești asupra ei, de îndată ai și căzut pe alături, în eroare”.

“Tocmai pentru că o caută, ele o pierd, căci prin căutarea aceasta, starea de Buddha e folosită pentru a căuta starea de Buddha și mintea e folosită pentru a percepe mintea”. Starea de Buddha este Mintea Universală – natura – exprimată ca “ființă simțitoare”. Ființa care caută “să fie” sau “să simtă” deja este și simte. Realizarea de sine, Trezirea sau Starea de Buddha este realizarea că ființa și simțirea sunt însăși natura, că lumea și ființele sunt și au aceeași natură.

Foto: Ovidiu Roman

Post a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*